euphranor wrote M-ar interesa sa vad diferite opinii in legatura cu autoritatea in Biserica si nu numai in Biserica ci si acasa, la  scoala, la serviciu... oriunde. De unde vine? Avem nevoie de ea? Care este atitudinea normala a crestinului in raport cu autoritatea? Exista limite?

Depinde foartre mult la ce tip de autoritate te referi. Mie mi-ar placea sa vad in Biserica si acasa autoritatea Duhului Sfant pe care o da Dumnezeu. Shi cand spuna asta ma refer nu la puterea pumnului sau a banilor ci la acei frati care cand spun ceva simtzi ca tzi-a vorbit Dumnezeu. De exemplu cand spune fratele Sandor sau fratele Caraman ceva nu i se impotrivea nimeni pentru ca totzi cunosteau autoritatea lui Dumnezeu. Pe de alta parte mai sunt situatii, shi vreau sa vorbesc in general fara sa fac nici un fel de aluzie la nimeni, cand daca cineva a dat bani la o lucrare sau pur shi simplu la Biserica atunci implicit el conduce si punctul lui de vedere primeaza (asta era un exemplu negativ).

Limite? Autoritatea lui Dumnezeu nu ar trebui sa cunoasca limite .... fiecare dintre noi ar trebui sa ne simtimi onorati sa fim dependentzi de El.

Cat despre scoala acasa si serviciu, cred ca este imperios necesar sa fim calauziti de Duhul Sfant si Autoritatea Lui sa fie peste noi. Prin cine se manifesta? Ar trebui prin noi ...

La ce caz te referi? La Biserica sau acasa shi serviciu?

Daca este vorba de chestiuni legate de credinta (de exemplu ti se spune sa te lasi (lepezi) de Dumnezeu daca vrei sa iti pastrezi slujba/sotul/sotia/copii/parintii... etc), atunci consider ca autoritatea umana trece peste limitele impuse de Dumnezeu. Asa cum spune Gabi, autoritatea (directa) a lui Dumnezeu in viata credinciosului nu are limite. Insa autoritatea umana (presedinte, politie, justitie, sef, sot, tata, mama, frate mai mare, prezbiteri, pastori, etc..) ARE limite.

Un exemplu negativ despre abuzul de putere (autoritate) este David, care, dedsi era "omul dupa inima lui Dumnezeu" a curvit cu Bat-Seba si ca sa o poata lua de nevasta, a dat ordin sa-l ucida pe Urie. Pentru ca David si-a depasit limitele autoritatii sale de imaprat peste popor, Dumnezeu l-am mustrat si l-a pedepsit destul de aspru.

Parerea mea e ca Bat-Seba trebuia sa treaca peste "autoritatea" lui David ca imparat, sa se opuna chiar cu pretul vietii (desi mi-e greu sa cred ca ar fi omorat-o) si sa nu-si insele sotul. (Biblia nu da prea multe detalii despre cat de "fortata" a fost sau nu, chiar daca e mentionat ca David a trimis dupa ea. Se poate sa se fi simtit flatata de chemarea imparatului).

Insa tot David ne da si cel mai frumos exemplu pozitiv, atunci cand era fugarit de Saul si nu a vrut sa se "atinga de unsul Domnului". Dupa ce moare Saul, ii face chiar si o cantare de jale! (Fr. Wurmbrand are o predica deosebita pe tema asta; "Cantarea dreptului" se numeste, o gasiti pe resursecrestine.ro la sectiunea predici audio)

Un alt exemplu negativ este Izabela, atunci cand i-a luat via lui Nabot si l-a ucis pe acesta, pentru ca sa dea via lui Ahab.

Daca este totusi vorba de chestiuni mai putin importante, sau destul de importante, dar nu vitale, se aplica Romani 8:28. Adica, chiar daca eu am dreptate si seful/mama/tata/pastorul nu are, ma supun in Domnul si ma rog ca "tot raul"(pe care eu il vad ca rau, dar Domnul stie mai bine) sa fie spre bine. E vorba de intelepciune in a discerne unde sunt limitele supuunerii.

Personal, am multe experinte de acest fel cand oamenii cu autoritate peste mine pareau sa o ia intr-o directie gresita sau sa ia o decizie nepotrivita, totusi atunci cand m-am supus (pentru ca nu intotdeauna am facut-o) chiar daca nu eram de acord, tot "raul" a fost spre bine.

In 1Timotei 6:1,2 gasim scris:

"Toţi cei ce sînt supt jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor  vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.
Iar cei ce au stăpîni credincioşi, să nu -i dispreţuiască, supt cuvînt că sînt ,,fraţi", ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sînt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat."

Cred ca textul e destul de clar si de edificator in acelasi timp.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze sa il implinim!

opinia mea este ca autoritatea in toate aspectele ei sa erodat destul de mult, as putea spune ca in unele domenii este ca si inexistenta.

este este mai valabil ca oricand Cuvantul care zice:

Romani 1

29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,
30 barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,
31 fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.
32 Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.

2 Timotei 3

1 Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2 Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3 fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4 vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5 avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

este trist si in totalitate adevarat!